Interviuri iarna 2011 ( partea a-II-a)

Asa cum am promis o sa postez interviurile cu sau fara CSQ ,al celor care au facut pregatire cu Georgiana.Si de data asta un interviu reusit(nu avea cum sa dea gres Georgiana).Este interviul user-ului teo_maria de pe montreal.ro

"Interviu cu dl Dulude, 1 ora cuplu casatorit: AP – 31 ani, licenta in drept si master management bancar si bursier si 7 ani experienta in banca / TefaQ B2plus AS – 23 ani, studenta an 4 controlul si expertiza alimentelor, 2 ani experienta casiera si secretara, in prezent secretara Dupa mai mult de un an de asteptari si pregatiri a sosit si momentul adevarului, ziua interviului.Pe langa presiunea uriasa a mizei s-a adaugat din relatarile citite si imaginea unui consilier rigid, sever si pe alocuri greu de inteles datorita pronuntatului accent quebecos. Am ajuns la locatie cu o jumatate de ora inainte, exact asa cum doream pentru a nu prelungi si mai mult asteptarea. Incercam sa ne domolim emotiile cu cateva glume si ne aruncam privirea pe dosare fara a acorda mare atentie asupra unui cuplu iesit cam sifonat din interviu In jurul orei programate imi aud numele, si trag de dosare urmandu-mi sotia catre Dulude. Reusesc sa-mi eliberez mana pt a o intinde catre el inainte sa intru. Ne invita sa luam loc si sa ne agatam hainele in cuier, ne asezam si ne explica rar, fiind usor de urmarit cum va decurge interviul.Il privim cu atentie si descoperim ca nu seamana deloc cu poza afisata pe forum. Nici modul in care ne intampina nu pare desprins din relatari: ne intreaba zambind si privindu-ne pe rand daca suntem pregatiti si asta destinde putin atmosfera. Imi aduc aminte sa-i prind mana sotiei pentru a o incuraja, insa simt cum tremura ca piftia si imi transmite putin din nelinistea ei.Reusesc sa o strang tare de mana pt a-si mai reveni ca D si incepe sa-mi ceara actele.Imi aud vocea cum se strecoara timida impreuna cu actele intinse catre el si imi tot repet ca trebuie sa ma stapanesc; exeperienta profesionala m-a aruncat de multe ori in astfel de intalniri la care ca intr-un joc de poker cu miza nu trebuie sa te tradeze nici un gest catusi de marunt. Nu pot sa nu remarc ca trecand de la un act la altul, si completand in calculator datele, tonul sau este in limitele unei consilieri si nu pare pana acum deloc sperietoarea din relatari:exista contact vizual cand explica sau cere ceva, multumeste de fiecare data si vorbeste rar si fara un accent pronuntat. Ba mai mult de atat simtind emotiile sotiei arunca o mica gluma spunandu-i sa stea linistita ca va ajunge si la ea, dupa ce termina cu mine.Mai adauga ca va fi mult mai dur cu mine dupa ce va trece de verificarea actelor, insa in nota glumei. Asta ne incurajeaza si creeaza o ambianta placuta. Profit de gura de oxigen, trag aer in piept si ma simt gata de asaltul decisiv plin de argumente, planuri si proiecte de emigrare. La verificarea diplomei mele Tefaq (nivel B2plus) o intreaba si pe sotie de ce nu are si ea un atestat de la Institut si primeste raspunsul completat de un zambet sincer si sarmant.Asta si efectul asupra lui D ma linisteste complet si imi confirma ca daca va continua asa nu are cum sa nu fie bine. Singurul lucru pe care il cerusem sotiei mele la inceputul zilei a fost acela de a fi ea insasi, de a zambi si a avea sarm si prestanta in comunicare: asta era asul din maneca pe langa perspectivele profesionale cu meserii de top in Quebec, pregatirea si dosarele noastre beton.Si imaginea noastra de familie tanara, prezentabila, de cuplu comunicativ, pozitiv in atitudine, imagine nu o data testata cu succes si in alte contacte cu societati civilizate, a mai facut o victima: in ambianta creata Dulude devenise deja amicul nostru. Ce a urmat cu prezentarea de catre sotie a dosarului professional si ale perspectivelor pe piata de munca din Q a fost de asemenea presarat cu zambete si buna dispozitie. Pana si temerea mea de a nu parea deplasat faptul ca, o data cu sublinierea posturilor si a trasaturilor fiecaruia, sotia mea a colorat si cateva desene cu animale de pe printurile profesionale, a fost spulberata cu o reactie la fel de amuzata a lui D care a completat catre mine razand; “Vous etes encore tres jeunes”. Ne-am relaxat asa de mult incat nici nu mai simteam timpul trecand si parca am fi stat cu D la povesti la nesfarsit. Asta sa nu va faca sa credeti ca D nu si-a urmarit planul interviului si nivelul nostru de limba sau motivatia. Nu au lipsit intrebarile deja clasice despre modul cum am invatat limba, despre planul concret de integrare profesionala pentru fiecare si ce stim despre piata muncii si profesia pe care vrem sa o facem acolo, despre motivatie sau despre valorile societatii quebecoase cu argumentatii solide.Nu mai intru in amanunte privitoare la domeniul bancar sau al controlului si expertizei alimentelor, pentru ca nu cred ca va sunt de mare folos. Impresia data de D a fost cu totul alta decat cea zugravita in feedbackurile citite, sau poate am reusit si noi prin sociabilitate, dinamism si increderea in noi insine sa-i scoatem la iveala o latura mai prietenoasa. Sincer si eu in anii de experienta in consiliere daca intalneam o persoana vie si pozitiva nu aveam cum sa-i raspund altfel in atitudinea afisata in intalnirea respectiva. Asa si aici, cu toata pregatirea noastra daca eram mutilati de emotii si nu afisam nici un zambet comunicarea era zero si totul zugravit intr-un gri romanesc care nu prea ii dadea lui D incredere in integrarea noastra quebecoasa. Ce mai, se mai uita si la om!  Gluma lui D prin care o tachina pe sotie ca lucrez intr-un domeniu bancar de regula plin de colege s-a incadrat in linia interviului si asta si nu numai mi-a facut impresia ca nu este deloc un soarece de biblioteca ci un tip cu viata sociala, foarte dezghetat, un adevarat consilier de imigrare care are scoala vietii si te citeste asa cum trebuie. Cand a inceput sa printeze csq-ul eram asa de prinsi si relaxati in firescul intalnirii incat, desi suntem extrovertiti de fel si ne asteptam ca la auzul imprimantei sa ne tavalim de bucurie si sa urlam de fericire, ei bine nu s-a intamplat deloc asa. Poate pare exagerat insa atat de placut a fost interviul incat parca nu am mai fi plecat; iar senzatia este ca nu am dat nici pe jumtate din cat ne asteptam si din cat eram pregatiti. Inca un lucru de apreciat la modul cu care ne-a tratat este si faptul ca ne-a vorbit pe parcursul interviului fara un pronuntat accent quebecos, tradat in ultima parte cand ne prezenta fluxul celui de-al doilea dosar. Pentru a incheia in aceeasi nota relaxata si plina de zambete, sotia mea l-a intrebat la final pe D daca il poate lua in brate. Merita pentru ca ne-a oferit sansa de a trai unde meritam: intr-o tara civilizata si fondata pe valori morale.i-am strans mana si i-am multumit inca o data si cam asta a fost intalnirea ce n-o vom uita toata viata. Concluzia o trage fiecare, insa o buna pregatire sustinuta de o prezenta de spirit pozitiva in fata consilierului imi pare a fi reteta succesului. Ultima parte cu premiile arata cam asa: ii multumesc in primul rand sotiei mele pt efortul facut si pentru sustinere si lui Dulude pe care mi-ar placea sa-l mai intalnesc peste ceva ani in vreo taverna quebecoasa. De asemenea ii multumim Georgianei pt suport. Multa bafta tuturor si nu uitati sa zambiti!"